poemul cel mai singur e acela
pe care n-am apucat să ți-l scriu
ascuns de umbra femeii din trib
în visul unde lumea se naște și moare
la capăt de vers...

poemul cel mai trist e acela
în care mi-au căzut pe mistria cuvintelor
cristale swarovski inoculându-mi
vinovăția unui plâns formal
când iubiții lunatici
se prăbușesc din somnul fiecărei strofe
scuturând peste pernele albe
întuneric virgin...

poemul cel mai rău e acela
pe care îl beau în fiecare dimineață
sparg paharul de vârful inimii
și tot nu reușesc să ies
din mahmureala celorlalte...