Eu fugeam, tu fugeai, dar curgea întreg focul
prin goluri urbane și moi;

atârna vulpi de flăcări pe lungi siluete,
iar noi degeram amândoi.

Prăjea căi și corăbii și săbii și vieți,
făurea amulete și oameni perfecți,
eu pierdeam, m-aruncai în văpăi;

pierdeai tu, te-aruncam înapoi;

ne priveam orbi și neștiutori.

Eu răgeam, tu răgeai, răgea-n oase albastre,
se-ntreba care oare din noi își va da
seama primul c'-uniți vom muri, se vor naște
din noi doi întregi dumnezei.