Omul necopt ca dorul se scufundă
în răni adânci, în lupte și nelupte.
Am doruri crunte, crunte și mărunte,
am doruri multe, mamă, multe.
Și mă ascund ca proasta-n ele,
mă țin de ele să nu mă despoaie,
am doruri multe, crunte și mărunte,
am doruri multe, mamă, multe,
am doruri multe, mamă și mi-e frică
de rămân fără ele, rămân mut,
și dezbrăcată, friptă și necoaptă
cu doru-n brațe și cu frica-n glandă
rămân ideea fără început.