A fi cerebral într-un mod visceral,
E totuna cu a fi eviscerat cerebral!
Căci viscerală poate fi doar frica,
Iar frica, nu e adevăr universal!

Și dac-ar fi doar frica, de mi-e frică!
De n-ar mai fi și musai să aleg!
Aici cu-alesul... frica e nimică,
Atunci când a alege-i vis,
Iar visul nu-l dezleg...

Am apus de multe ori în zori!
Și-am răsărit de unde soarele apune.
Somnit-am zile-ntregi, apoi, sub nori
Și-odată am dat și bir, ca să mă-ntorc la lume!

Am petrecut prin versuri și-am cântat din spic,
Am sărutat o fată,
Am admirat delfinii, ce să-ți zic!
Săreau și împroșcau cu apă, roată!

Am călărit fără șa un cal necălărit,
Vorbesc serios, știi ce zic?
Țineam de coamă animalul și de suflet,
Ce să vezi?
De suflet, nu se mai ținea nimic!

Am aruncat cu piatra într-un hău!
Hău, hău! Hău, hău!
Și într-un balaur am lovit,
Din șapte capete, vreo trei,

Din șoapte sub tei, (rimeaza cu) parfumul ei,
Și-atât, căci mă auzi, judecata mă răpune,
Privești prin sticla de neon,
Timp în care... taci, nu-mi spune!

Într-un glob de cristal, "cerebral",
Asculți ceea ce negi, n-asculți ce-ți spun,
Fără argumente, dar ...visceral!
"A fi sau a nu fi" - rău sau bun...