așez în sobă flăcări căci frigul mă doboară
e-aproape dimineață, sărutu-l țin pe buze
când te ridici din perne ți-l dau ca să te-amuze;
e-aprope-n zori de ziuă, din visul tău coboară
ca-n pe hârtie tocul să-mi fii companioană
să scriu poem de tine, nu numai un fantasm
să-mi fac un rând de cruce că ești în a mea pană
și gâfâie cafeaua ca prinsă de un astm;
ți-am dat și sărutarea și-amestecul de piei
și am fumat în urmă țigările de după
în ceașca aburindă un lapte-ți pun de vrei
și în odaie vorba domol ne mai ocupă;
citind a mele versuri miroși a întrebare
căci șoapta ta-i acolo, doar dusă la-nverbare