Azi noapte
luna iar mi-a furat ochii și somnul
a fost de ajuns să-mi arunc o clipă ochii pe fereastră
atârnând ca un tablou agățat strâmb în perete
luna bănuț de aur tăiat fin în două
părea opera unui bijutier
iar eu m-am tot mirat
unde a ascuns cealaltă jumătate
când au venit zorii
încă o puteam ghici acolo sus
prinsă în chingile de gheață
atunci răsfoind pozele tale
am priceput
o ascunsese-n părul tău
acum stau și mă întreb
oare luna o fi singura vinovată
pentru această insomnie?