pe mine mă străbate drumul de fier din ochi și până în talpă
șine de cale ferată ca niște corzi imense de țambal
eu sunt poetul surd cu ochii însămânțați căprui în zare
în carne îmi crește umbră ca un ghemotoc de întuneric
tu ești zmeul pentru care nu mai am sfoară și te tot înalți
ești pasărea pictată în fereastra postului de miliție din sat
și coastele îți sunt zăbrelele ce-ți ține plânsul ferecat

Dumnezeu e artist la trapez, la circul șchiop din Fayoum
câtă pădure am despicat cu pieptul cu drujba în rapel
mi s-a spus că m-am născut bătrân, desfrunzit, pe drum în căruță
există un loc la marginea satului unde caii s-au împiedicat și eu m-am născut
acolo bunicul a săpat o fântână de sete topită în adânc
unde îngerii strălucesc luminați trepte de foc și am plâns și am sângerat
lemn sfânt pietrificat în pruni eu feciorul cel născut din crin

trupul meu din sânge și durere făcut din care muști hălci mari de fericire
îl vor crucifica cucii în asfințit oh, veșnicul mire al morții, pruncul ascuns în sâmburi de cireș