Apune-o casă, sus, pe cer,
Iar umbra-n roșu-i s-a topit,
Adresa mea din infinit,
Închisă-i într-un cerc de fier.

Și pașii ce-i știau cărarea,
Se rătăcesc pe alt meleag,
Nu-i voi simți parfumul drag,
Ce-mi alinta în somn visarea.

Am să m-ascund de mine-n noapte,
Să las în urmă mii de gânduri,
Ce imi prind rănile în scânduri
Și cuiele se bat în șoapte.

Ori, dacă scap de-a lor uitare,
În versuri crude și sărac,
Cu dorul tău am să mă-mbrac
Și-am să te strig printre altare.