Îmi plânge verdele din ochi,
dar tot la tine mă gândesc...
și aș da, cu dinții, ceasul înapoi,
aș reînvia fiecare fir de iarbă,
cer senin ti-aș face
să vezi calea pe care te-ai întoarce
și mi-aș presăra flori de iubire-n palmă
să-mi îndulcesc mângâierea
să mi-o înfloresc
să mireasmă, să miros,
tu, carne, suflet și os...
Și mi se plânge ochiul din verde
tocmai din stele,
cum se plânge ploaia în lalele.
Îmi urlă lupul în glas
de dor de luna și sprâncene
și vai ce buze și ce gene,
iar eu...cu amintirea lor prin vene,
chin sangvin.