la ceasul când fiirea îți apune
un braț de lut în locul tău se naște
a fost Crăciun în tine, a fost Paște
grăsimea-n veac pe raclă se depune

o clipă încă viața te cunoaște
în rânduială amintirea-ți pune
că-i nemiloasă soarta nu poți spune
căci ai lumină să cobori în moaște

dar de la Moarte-aș cere informații
de ce să ia un om în vârstei floare
și pe acela fără de somații

pruncia lui abia a prins culoare,
deja-i trecut pe foi de consumații
și prinde în obrajii lui paloare