târziu am dat cu zarul, erai deja-n plecare
și nicio roată-a sorții nu te-ndemna rămâne
singurătatea tainei din mine să amâne
nu-i trai cu amintirea, un înger în strigare

opresc în loc o clipă când dai să ieși pe ușă
secundei de hârtie cerneală-n poală-i torn
să scriu singurătatea ce-mi vine ca mănușă
și în a ta plecare în care mă răstorn

paiangu-și țese pânza-n tăcere de granit
erai deja-n plecare, am dat târziu cu zarul
și-mi pare că de astre în taină-s dușmănit
căci s-a închis prea-n pripă cu te iubesc bazarul

și singur în odaie,-n parfum de vino-ncoace
culeg femei cu sila, cafea-n ibric se coace