poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-01-17 | |
camera asta se-nchide cu-o ușă
ușa nu duce nicăieri se-nchide doar în ea însăși printr-un mecanism la prima vedere facil care nu ar cere prea multă imaginație nici cunoștințe enciclopedice într-un anume domeniu nici condiția de credincios fervent nici pe aceea de ateu îmi propusesem îmi propun în mod constant s-o ocolesc nu mă pot abține... aici când ajungi e un ceva nedefinit aproape hipnotic ce te face să vrei să intri și a doua și a treia și a n-a oară de câte ori vine chemarea cu orice preț nu te gândești nici măcar în treacăt că s-ar putea la un moment dat să nu mai poți ieși într-un fel aici am reușit să mă cunosc cum n-am făcut-o-n nicio altă parte și am devenit mai puternică e un joc puțin masochist pe care eu îl accept în mare măsură chiar eu îl provoc un joc de-a baba-oarba în care cer insistent să fiu legată la ochi într-un fel sau altul va trebui să găsesc ieșirea între timp experimentez vertijuri variate distanțe ere geografii și matematici hieroglife cosmogonii diverse întrupări știu de pildă când te-am întâlnit prima dată nu mi-e greu să te ghicesc după semnul crescut în umăr mi se face puțin frig un frig aparte în care nu vreau să mă acopăr mi se face puțin sete o sete aparte în care nu vreau să beau mi se face puțin dor un dor aparte în care nu vreau neapărat să te simt mi se face timp și azi da azi am mai mult timp ca de obicei savurez ideea libertății mele într-o cameră cu o ușă care nu se deschide (mă întreb intempestiv oare de ce o fi fost făcută?!) am mai multe alternative una ar fi să mă așez pe podea cu față către ea să o cuprind în toate detaliile de ușă care nu se deschide alta să mă lipesc cu toți porii de luciul ei de fildeș să încerc să ies din mine pentru a intra dincolo de mine aș mai putea să zgâlțâi clanța să iau un fierăstrău să fac o fereastră ca un accesoriu pentru lumină pentru o nouă ființare pentru o altă devenire nu fac nimic din toate-acestea și nici din multe altele care s-ar mai putea face deodată mă simt eliberată când de fapt înțeleg că nu mai vreau să ies... nu știu dacă s-a gândit cineva vreodată cât de singură de fără sens se poate simți o ușă... o ușă care doar se închide empatizez cu ea iau asupra mea toate temerile angoasele ei vârstele ei filosofiile ei sculptate-n lemnul negru termenele de garanție restanțele trofeele se apropie miezul zilei dincolo lumina-și face loc dezinvolt prin crăpături minuscule plantele își întind gâtul să o soarbă eu beau din întunericul unei uși închise savurez mireasma ei știu că la un moment dat experiența asta mă va face să trec peste ultima
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate