Ochi în ochi, ca doi copii,
Ne-am luat ușor cu vorba,
Mai de una,
Mai de alta,
Vânturând cuvinte rare,
Că-mi venea,
Așa
Deodată,
Să o strâng în brațe tare
Sau să joc
Precum juca
În Elada domnul Zorba.
Și căzut în reverie,
Chiar vedeam ușor
Prin geamuri
Agitându-se o tijă
Terminată c-un boboc
Care-mi ațâța vederea ,
Antrenându-mă într-un joc
Să ghicesc
Cu ușurință
Că deja eu sunt sub ,,flamuri”!
Þin secretul cu sforțare,
Că sunt dominat de vise
Precum dominată-i dânsa,
Așteptând să-mi vin
În fire,
Ca să îi aduc dovada
Că intensa mea trăire
E stârnită,
Fără dubii,
De un ,,ce”
Ce-o cotropise.
Îmi aruncă o privire
Ca unui cireș de mai
Pe care să îl culeagă
Pe-ndelete.
Cu intenția vădită
Să mă țină sub cearșafuri,
Ca pe jarul
De sub plită
Pe care să îl ațâțe
Scormonindu-l cu-un vătrai,
Tremură
Precum piftia.
Ea, femeia fericită,
Părăsindu-se pe sine,
Veselă
Îngână un cânt
Ca o pasăre vrăjită,
Culcând spice la pământ
C-o bătaie de aripă.
Îmi vorbea numai în șoaptă,
Ca amanta mult iubită,
Lăudându-mă
Într-un fel,
Semn că tare îi mai place
Când o mângâi fin
Pe gânduri,
Fără vorbe
În duel,
Cinstind genul feminin,
Plin de farmecul ce zace
În ispită.
Și așa întreaga noapte
O petrecem ca pe un vis,
Deși dânsa
Mi se plânge
Că în creștet simte un foc
Pe care nu-l bag în seamă
Și,
Dac-ar fi să mă sufoc,
Sub lumeasca ei
Dorință,
O voi duce-n paradis.