multiplu-n poezie, cel cauzat de iele
de dumnezeul narcis, în mine o oglindă
gândirea mea e-o lună ce zarea o colindă
în tunetul de șoapte mă aflu-n a ta piele

în taina unei roze la geamul meu, de gheață
e dragoste de sine, dar și iubiri de bieți
când moartea vine-n grabă și e amurg de viață
posteritatea poate te va numi-n poeți

te va purta-n spinare natalul tău cătun
și îți va da din sânge să poarte al tău nume
va fi o mântuire din cer înalt când tun
și-n ale mele moaște psalmodiezi anume

dar va mai trece vreme până-ntr-al meu crepuscul
rostesc deocamdată un adevăr minuscul