cu orice zor de ziuă ninge-n barbă
în orice dimineață e-o oftare
cu tine în a cărnii încleștare
și iar cafeaua a-nceput să fiarbă

îmi pare chipul tău că de cleștar e
iar trupul tău ca-n primăveri o iarbă
am pus privirea-n mine să te soarbă
și lepăd pivnițele în sertare

în ritualul alb aduc în tine
tăcerea-n a păianjenului strai
suflarea mi-e-ncălțată în patine

gheene contra unui singur rai
atunci când îmi stai nudă pe retine
și mi se pare că doar vis erai