moarte lină și dor drag
du-mi tu mândra la izvorul cerului
o aștept prin văile
cumva târzii
dalbele fânețe
lasă două vieți împreună să treacă și păsările să ne zboare în aceleași
stoluri fără noimă și adevăr
vântul care le pătrunde și revine cuminte în ochii mei
doar atât

moarte lină dorule drag
nu-mi purta brumă de grijă
ci curgi peste mine
cer de pietre
peste apă
liniștește-mă cu dragul florilor
de albastrul norilor...pune-le cunună fină

tu moarte lină
nu ei vrea să stai clipită
pe o șea
sau viorea
pân’ ce
amândoi
eu și mândra mea
te-om chema
când s-o isprăvi