primise taina în dar și o ținea la adăpostul minții

să stea atârnat în fața televizorului era viață netrăită
un lapsus al conștiinței asaltate de demagogi insipizi
ideologi ai pierderii cu tva în competiție pentru rating
vase-goale-vorbitoare-cu-vase-goale

sătul de minciuni netezea cu palma flamurile răscolite ale coerenței
iar sufletul din ajuns întâlnit cu infinita lui capacitate
de a înmagazina mișcarea îi tremura în frigul descurcăreț
al tăcerilor cu subînțeles ca o haină subțire

a patra zi în care a vorbit i-a căzut de pe frunte stindardul chibzuinței
avea de mers prin ploaie o oră pe ceas și catargele minutarelor
se ridicau fosforescente din centrul junglei timpului agonic

nimeni nu mai pleca nicăieri nici gările nu mai primeau călători
cel care strica zilele își luase o pauză nemeritată
a scos din buzunarul-gol ziarul l-a desfăcut peste fața udă a orașului
dar nu l-a mai citit

depărtarea era plină de praf va ploua și acolo cândva
și-a zis iar apele vor scoate din lut osemintele de uriași
pe care le vor vedea toți

și nimeni nu va nega atingerea adevărului
eșarfa curcubeului o să șteargă fața înlăcrimată a orașului
apoi a zis

tu cel dependent de aer de apă de lumină de căldură de lapte de ceai
tu cel cu mâinile ciopârțind un pian care urcă pe scări
dependentul de gravitație de electricitate de migrația cocorilor
de sonerie de hârtie de taste de coșul de fum
vino și fii liber
arată-ți luminile ochilor de sub candelabrul de lacrimi
respiră

adversar al intransigenței el însuși a mai scris un poem-

"așa începe o lecție:
cartea își deschide aripile
pentru disecție"

nici el nu a înțeles vreodată ce a vrut să spună