te-am văzut în barul ăla cu noul tău iubit
l-ai sărutat în fața mea numai ca să fii sigură
că te-am văzut 10 minute mai tîrziu te-ai dus la baie singură
probabil te gîndeai că o să ne întîlnim acolo n-a fost așa
aveai mersul nesigur cînd te-ai întors deși era perfect studiat
privirea ta era o lumină albă proiectată pe un ecran alb
însă tot am putut vedea cît de răscolitor era momentul
îți auzeam gîndurile ca niște strunguri suprasolicitate
șlefuind un masiv muntos pînă la dimensiunea unui inel

aveam și eu o zvastikă din tablă ascuțită
care mi se rotea în piept dar eram fericit pentru că păreai fericită
dacă aș fi avut bani mai mulți mi-aș fi cumpărat vodka numai
ca să aduc durerea și fericirea la o-nțelegere
o vreme m-am gîndit la momentele în care ne făceam planuri mari
pentru povestea ce urma să rămînă în istorie
numai că istoria s-a schimbat
fluturul negru al tăcerii pe buzele tale o cange mă apucă de umeri
mă scufundă în asfalt și pereți

nu n-ai cum înțelege ce se petrece cu mine
cum toată operația asta se desfășoară fără anestezie
cum urletul se tîrăște prin mine ca un soldat cu picioarele amputate
cum schimbul de substanțe din corp înseamnă durere
cum tot ce numim viață în mine e de mai multe ori
durere cum creierul mi se scurge pe esofag în jos mă sufocă
cum tot ce înseamnă mișcare mi-a fost înlocuit de spasme
iar fiecare pas fiecare gînd produce o fractură multiplă

cum plînsul a dispărut din mine cotropit de deșertăciune
cum somnul e doar o formă de moarte temporară
cum orice zîmbet pe fața cuiva e o ghilotină zîmbetul tău
se descompune în mine ca o metastază generalizată
cum am încercat să-mi tai undeget ca să văd dacă doare
și nu doare

știu că ești acolo undeva o celulă din tine încă e vie
și se gîndește la mine încercînd să înțeleagă
știu că nu-i greu să-ți dai seama că m-am transformat într-o rîpă
în care lumea se scurge de-a valma mai puțin iertarea
ridică ochii spre cerul ăsta cenușiu simte frigul prin piele
hrănește un cîine fără adăpost fără speranță lovește-l
cu bocancii tăi gothici fix în bot așteaptă ca ochii lui să devină inerți
ca să înțelegi ce-i cu mine

nu n-am iubit niciodată vreo fată m-am iubit pe mine
acum e prima dată cînd nu mai pot să mă iubesc nici nu am ce
n-a mai rămas nimic
acum eu sunt năluca ta tu năluca mea între noi o lume năucă
o cumplită lipsă de iubire de parcă am fi două trupuri conservate
în gheață

nu nimeni nu m-a iubit vreodată lumea mea nu cunoaște cuvîntul
iubire
eu năluc o nălucă o nălucă mă nălucă pe mine
e atît de greu să merg mai departe mai bine cad
mă năluc și mi-e atît de frică viitorul meu e un fel de trecut
din care lipsești