Suntem oare crescuți de pământ în păcat ?
Încă nu am găsit calea zborului 'nalt ?
Cu privirile crude,cu ochii plecați,
Suntem doar fii de-abis,rătăcind resemnați.


Oare nu vom putea să scăpam de deochi ?
Talharescul destin nu ni-l șterge din ochi.
Oare nu vom putea să ne-ntoarcem în noi,
Să rugăm un sărut să se nască în doi ?

Să uităm de durerea născută-n genunchi,
Să-nvatam să urcăm pe al cerului trunchi,
Și pândindu-le fruntea obositelor minți,
Să furăm nemurirea albăstrită de sfinți.

Innoaptat mă inalt inc-odată la cer,
Și furând pentru voi lerul plin de mister,
Să îl scriu pe un nor neatins de noroaie,
Să vă scalde iubirea-ntr-o singură ploaie.