Pe o vară de foc
cu aripile uscate de sete
urc pe munții de gânduri
înseninându-le orizontul,

privirile-mi apropie depărtarea.

Se îngemănează visele trecute-n zbor
cu aromele câmpiilor coapte,
cerul descifrează telurice semne
și-mi ține frumosul pe genunchi.

În crevase adânci
alunecă stele de opal,
de toate apele caută o mare
și marea aceea de corali se numește Coralia.

Zarea ei de purpură
cheamă delfini salvatori și pești fosforescenți
la un țărm ideal
lângă care mă scald
în timpul oprit.