poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-12-07 | | Te-ai cuibărit în tine ca o țară străină desculță peste care plouă inconștient. Îndoiala ți-a învățat pe de rost celulele trupului, măsura tălpii. Copacii ard ca jarul, hazardul îți leagă ochii pios, ca un refren cuminte. Știi, dacă vinzi stelele îți poți cumpăra un basm cu paginile deschise. Te dezbraci de pielea de ieri mai caldă cu o îngenunchiere, cu o virgulă nepusă.. Nu e ușor să evadezi pe o ușă închisă de tine căndva nici să asculți iarba purtând aceeași plecare... Singurătatea curge prin trupul tău, îți încovoaie vertebrele, îți alungește obrazul frumos. Tu nu faci decât să aduni fragi, fragi mulți în batista despăturită în palmă, pentru că nu știi oricum unde locuiește iubirea unde-și petrece nopțile tăcerile unghiile prelungi crescând ca un cod galben de suflet. Þi-a rămas ochiul agățat de amarul singurului vis. Viața te strânge de mână obraznic încearcă să-ți oprească plânsul cu genunchii strănși. Înserarea mai clocotește petalele frânte în tine. Îngerii înghit boabele de rugă ale pietrelor cu adânc cu tot... Poți locui viața rostogolindu-te în zăpezi pretutindeni albe sau poți face dimineața devreme cheta la fericire. Va rămâne visul unde trebuie să adormi și să-ți fie cald, mâna întinsă cu batista împăturită și poate virgula nepusă la timp. Elena Laura Bumbac
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate