poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-12-04 | | [A] am fost atât de fericit să te văd chiar dacă ne despărțeam trenul a plecat cu un sfert de oră întârziere a așteptat să nu mai plângi mi-a povestit totul despre distanță cât timp am copt în mațele sale metalice și tot n-am înțeles de ce nu ai urcat și tu cotierele m-au imobilizat în cea mai silențioasă strânsoare fără tine pe mâna dreaptă/ fără tine pe stânga și mă gândeam cât de cliché ar fi să mă gazeze cineva înainte să ajung în lagăr priveam doar înainte iar imaginea ta se împletea din spătar m-am aplecat spre ea/ i-am șters sângele de la nas/ am sărutat-o și mi-am dat o clipă duhul ca în fața unei fericiri care nu mai poate exista pentru mine în acest tren ne-am întors de la mare împreună am făcut dragoste la cușetă până ne-am confundat cu linia orizontului cândva când încă mai aveam încredere în noi you’re a modern maiden munching mollies playing main act at chernobyl theatre standing ovation love tu însăți ești cel mai puternic sentiment și te-am trăit vie peste carnea mea/ umedă m-ai hidratat/ m-ai înecat ce-aș pluti cu burta în sus/ cu buzele vinete aș vrea eu să fie totul atât de simplu trenul m-a purtat din punctul A în B orice ar fi însemnat asta iar când am ajuns nu puteam decât zâmbi tont cu atâta calm de parcă ți-aș fi mirosit obrajii pentru ultima oară într-o acceptare sinceră a morții [B] de fapt lipsa ta mă desenează pe piept cu pixul începe cu o inimă /cu dragostea mea cu numele tău și apasă mai tare/ insistă/ rezist apoi continuă cu numele meu zdrobit între foc și pământ cu cele cinci chipuri pe care ți le-ai tatuat pe mână dintre care nici unul nu mă mai recunoaște nici unul nu mai ești tu/ clachez panicăpalpitațiiparanoia încerc să te uit să șterg totul până îmi intru în carne vreau gaz/ gaz/ de ce nu mă gazează odată cineva ? ______________________________________________________
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate