Te dezbraci de falsul visului și al lumii
cântată de îngeri
te îmbraci cu privirea mea
țoalele astea sunt de firmă
chiar mila mea de tine o confirmă:
roba ți-e cam largă pe la încheieturile timpului
pantofii mei ți-s strâmți la bombeul vorbei
căciula e precum anotimpul
îți acoperă și ochii
ți-ara mai ușor cu propriile tocuri
să te scrii în năframă
probând rochii

Te pictez cuvintele urcă în ramă
femeie-icoană
și pe hârtie
o rugă de iubire îmi așezi în pană