rătăcit în propriul vis
am uitat să descopăr
că gratiile zilei mi-au rămas mici
că un triumf ciudat
îmi încolăcea izbeliștile

ca o întâmplare părăsită de tâlcuri
fățărnicia finitului
se zbătea
lovindu-se repetat
de hotarul dintre secunde

neantul ardea fără milă
întrupare întrupare am strigat
și setea mi s-a transformat
într-o altă sete și mai vinovată

în oglinda lui azi
culorile clocotesc
căutarea urcă și coboară cu fiecare
respirare a timpului
doar eu mă retrag într-un grai de departe
să pot să-mi sărbătoresc singurătatea