dezleagă puțin
din litera cusută peste buze
și lasă-mi degetele
să pâlpâie un zâmbet!

Atât de indecent
eterul înlăcrimat din mine
curge
a pensulă, a naufragiu
și a o mie de cuvinte într-un sunet,
încât sinistrul nu descrie bine
cotidianul meu abrupt…

Atât de dezbrăcată lângă tine
sunt
încât culoarea-mi cade din obraji
într-o pictură franjurată
cu mii de foarfece,
trasându-mi conturul fără formă,
de parc-aș fi privită
fără ochi
și sărutată fără buze…

Până la tine limba mea conjugă
adorarea
din imperfectul simplu
până la viitor compus,
cu soare și cu dinți,
cu lună și cu tâmplă…

Nud de sunet, cuvântu-mi
prinde sens:
……………………………………….
te voi iubi mereu