de mâine dimineață voi începe săpăturile
o să mă opresc la doi metri
în pământ
îmi depun amintirile
una într-alta
ca un semn în anotimp ploios
păsări cu strigăt de moarte
vor coborî în liniști
cu ghiarele înfipte în lut
desenând peste mine linii
și în cele din urmă
din plânsul meu
vor înflori noi primăveri
sau poate cândva mai încolo cineva
mă va privi dintr-un rest de umbră

eu sunt unul și același cu tata
între noi sunt doar câteva iluzii și
un somn care înspăimântă

restul nu mai contează...

și dacă nu ar fi fost tata
și dacă nu aș fi fost eu
și dacă nu am fi murit
în fiecare primăvară
fiecare plecare ar fi fost
o zbatere de fluture devorat
de dangătul straniu al unui clopot

și dacă...