voi lipsi mai mult
decât ai tu nevoie să fii singură...
parcă te văd
cum stai aplecată
să-mi aduni absențele
precum scamele de pe covor
cum le treci dintr-o mână într-alta
încă zvâcnind...

parcă mă văd
cum fac spânzurători
din frânghii de lumină
cu frica așezată
în inventarul chirurgical...

parcă vedem
cum aduc brancardierii
luna pe targă
pentru nopțile când
nu vom mai iubi
inventăm o boală
comă indusă unui oraș meteorit...
noi
în tranșeele căinței
vânzători ambulanți...