moartea își calcula pașii
sărea la groapa cu nisip
steagul farul alb dădea semne
zâmbetul plutea nu mult
ci doar picături zdreleau un vânt
se auzea o respirație și mâna care aduna
pahare pulberi și cristale din scoici
sau perle cum le-o spune în lumea aceasta
sau oameni
de mă întrebați sunt frunze de lemn pe arbori de clorofilă
se scorojeau deci între pereții mansardei plutitoare
vapor pe înțelesul tuturor
ea moartea
își admira victimele
nu înțelegea de ce preferă
să stea legănați de furtuni sau în soarele năpraznic
în adânc e atâta liniște
confort

oftând sprintă spre groapa cu nisip