poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-10-20 | |
sunt zile care nu se deschid
spre viitor. sunt zile în care diminețile împing zăvoarele ferestrelor numai spre miazănoapte, numai spre trecut. sînt zile în care te oglindești în curbele făcute de creionul ei de ochi și vezi o cărare nesfîrșită pe care n-ai s-o acoperi niciodată pînă la capăt cu firimituri rupte din tine. sunt zile în care te simți bărbat puternic. umpli rucsacul cu pietre și-l deșerți sus pe munte. acolo sus vezi între pietre una mai neagră, lucioasă, în formă de inimă. miroase a carne, miroase a tine, miroase a lipsă și întreg corpul te doare. după efort corpul doare, are mireasma lui, are menstruație sîngele tău murdar de atîta lipsă. sunt zile în care celulele tale refuză să înainteze în vîrstă. oasele la fel și carnea nu mai vrea să îmbătrînească. iar întreaga ființă nu mai acceptă să urce scările ci doar să coboare, să alunece la vale, înapoi și numai înapoi. și nu ajungi niciodată într-un loc în care să rămîi și te întorci în prezent. mai bătrîn, mai obosit, ca un mîntuitor care n-a murit pentru poporul lui. a îmbătrînit fără să-și dea prea mult silința și patimile și cruzimile alea se citesc foarte clar pe fața lui deși a fugit. privești chipul acestui isus bătrîn și neputincios și știi c-ai să-l alungi din patul tău ani de zile. pînă la capăt, cînd moartea vă aduce din nou împreună.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate