poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-10-14 | |
uimitor lucru că te poți bizui pe senzații străine
cum se întîmplă în momentul în care treci un soare micuț din gură în gură și pui un nume simplu acestei chestii și mai ciudat e că poți pune același nume momentului cînd stai cu o inimă vie în palme ca un anatomist după disecție iar ea sare și țopăie de parc-ar fi un copil nerăbdător să vadă ultimul succes de casă american și în absența porumbeilor îți amintești rezerva 62, neurologie. o cameră mică, undeva la mansardă acoperișurile clădirilor din jur estompate de ceață și mirosul vîscos al lucrurilor apropiate morții, de clor și parizer, tincturi și puroi. acolo, pe acoperiș sunt mulți porumbei. albi sau grizați, gînguresc a început de primăvară. destul de nepăsători. sunt, cu siguranță, obișnuiți cu durerea. par a fi acolo de cînd lumea, cîteva zeci numai în fața geamului meu. în absența porumbeilor îți amintești de vara aceea în care ai spart un bibelou de porțelan căutai sufletul statuetei apoi ai lipit cioburile unul cîte unul și te-ai întrebat dacă fantoma s-a reîntors în trup în vara aceea ai căzut din cireș iar în cădere ai avut cel mai lung vis ai fost acolo în închipuirea aceea totul avea sens trecutul părea extrem de important doar că nu puteai nota nimic pentru mai tîrziu mai tîrziu porumbeii se uitau nevinovați prin geamul saloanelor, căutînd atenție. pacienții îi hrăneau, puneau firimituri pe marginea pervazului. ei se așezau cu gheruțele lor uscate și priveau cu ochi calzi, expresivi. ușor deferenți, interesați de festinul ce li se oferă, în ochiilor cerniți se zărea o licărire. poate e compasiune, poate e doar o umbră travestită de satisfacție. pe bolnavi îi interesează mai puțin ce-i cu porumbeii, cu atît mai puțin ce-i cu acea lumină stranie din ochii lor. în fiecare zi alte firimituri în fereastră, într-o juxtapunere a unor procese complet diferite. oamenii și porumbeii, așa îi vezi, hrănindu-se unii pe ceilalți iar tu încerci să clasifici sentimentele tale conectate la întîmplare cum între doi îndrăgostiți cea mai scurtă distanță e durerea ca atunci cînd te-ai trezit cu dorința de a decola din trupul acesta întins pe patul ca un aeroport pentru tristeți și-ți amintești de calul acela cu piciorul rupt pe o miriște luptînd cu ultimele puteri să nu ajungă hrană haitei de cîini în absența porumbeilor nu știi unde se va refugia sufletul lui bîntuit de-o singură dorință cu același nume porumbeii ciugulesc firimiturile în același timp acceptă boala, durerea ca și cum ar înghiți în ochii lor, în lumina acea ciudată ce pare o strălucire a întunericului, a vidului, toată suferința celor bolnavi. iar pacienții cumpără cu fiecare firimitură o cît de mică speranță de însănătoșire, un permis de eliberare. în absența porumbeilor îți închipui că va veni o zi cînd la fereastra ta, nu neapărat la spital, undeva, oriunde te vei simți gata de plecare, cu bagajele pregătite, cu rămas bunul achitat va ninge cu fulgi mari, strălucitori ca o lumină cernită prin sită și atunci te vei imagina într-un pub cu degetele pe sticla aburită a unei halbe de bere gîndindu-te la ce-o să se întîmple cu porumbeii cînd toți bolnavii vor ieși în fugă din spitale și se vor pierde în cețuri lăptoase iar cerul va avea culoarea tuberculozei berea ca tinctura de iod cu mîinile legate cu sfori care se pierd undeva departe și în loc de durere o să te-ntrebi doar dacă vei mai avea puterea s-o iei de la capăt
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate