poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-10-13 | |
Aaron și Lisa își imaginează că sunt niște fluturi prinși într- o pătură subțire și transparentă . se uită la lumea din jur. ( de aici de sus, orasul se dilată în smog ca o sticlă de apă care ingheață.) zborul nu îi obosește. le încordează mușchii care acum sunt mai pregătiți ca oricând să îndure și să muncească. aerul este rece, căldura degajată de lucrul lor mecanic, aproape palpabilă.
clădirile, casele și copacii au pe contururi, un strat uniform, albicios. ( dacă aripile lor s-ar desprinde acum, toate corpurile ar lua foc). // dar sunt si urme de perle albe, frunze sau sticle care încă sclipesc în lumina unei raze. pentru că odată ce mărești imaginea, apar toate patrățelele, pixelii. la fel ca restul lepidopterelor, ochii lor mari, compuși, încă visează. ( așa cum visezi că sfârșitul este departe.) /pe pătura mare se scurge amoniac și heliu dintr-un balon care cândva s-a ridicat în stratosferă. Aaron depășește viteza sunetului și astfel nu mai poate auzi, în visul său, strigătele de disperare ale Lisei, când otrava îi inundă corpul, acolo, pe pătură, unde a crezut că se poate odihni o veșnicie./
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate