Vei încerca mereu să-ți înșeli moartea.
Uneori, ea te va răsfăța cu această iluzie,
discretă, ca respirația unui mugur.
De teamă, te vei înstrăina de propria-ți inimă
- obiect uitat în rana mereu deschisă a timpului.
Vei aduce lîngă tine femeia,
o să suflați amîndoi, din răsputeri,
în jarul păcatului omenesc,
apoi o vei alunga. Vei rătăci în tine însuți
pînă într-o zi cînd ai să înțelegi
că moartea nu poate fi înșelată.
Abia atunci vei trăi liber, omule,
liber de tine însuți și neștiutor,
privind lumea ca și cum
ai vedea-o întîia oară!