Astăzi aș putea fi subconștientul cerului
și în același timp aș putea fi
sfârșitul de toamnă în care toate se sfârșesc
și în același timp aș putea fi ploaia
care îți umple pumnii, când îi scoți prin geam.
Astăzi aș putea fi orice și în același timp
pot fi nimic, pot fi orbitele universului
și pot fi genele tale pline de lacrimi
pot fi foaia pe care îmi scrii o scrisoare
înainte să-o faci ghem și s-o arunci
pentru că nu ai voie, pot fi sărutul
pe care îl visezi pot fi însuși visul și pot fi,
pot fi sfârșitul de toamnă
pot fi caloriferul rece de care îți lipești spatele
în neputință când nu îți răspund la telefon
pot fi coșmarul tău insomnia ta
speranța dragostea ta
pot fi acea ultima 100 de km în care faci tahicardie
pentru că urmează să mă vezi pentru prima dată
după ce mi-ai iubit doar scrisul mult timp
pot fi gara de nord din București care
îți trezește emoție din simplul motiv că am traversat-o-mpreună atunci...