poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-09-27 | |
undo
un cod secret animă oamenii care ies seara din fabricile de ciment / umbrele lor se pliază pe lângă dealurile de calcar pe drum împreună cu o inimă uscată mai jos de crestele muntelui se văd brazii în depărtare toate grijile/ amintirile/ vinovăția / durerea / rușinea / sunt puse în vagoneți și se scurg la vale printre mărăcini ascuțiți pe versanții abrupți din care curge se sfărâmițează / se calcă pământul /pietrișul în drum spre primul spital copiii nimănui în hainele lor colorate le cerșesc puterea. nenea, într-o zi o să fim ca tine. crescendo o să învățăm să turnăm un lichid gros / un lanț lung de polimeri în imprimantele 3d și în câteva zile or să apară înapoi casele noastre în care părinți ne așteaptă în prag, acolo unde chiar dacă e frig, e bine chiar dacă lumea s-a sfârșit, e bine și oamenii de ciment își dezbracă salopetele noi ne curățăm plămânii de praf, suntem recunoscători /liniștiți / împăcați / deși ne dăm seama că noua realitate e îngropată în plastic că păsările care zboară nu țipă nu se învârt deasupra noastră doar la spitalul de la poalele muntelui mai e ceva din carne vie organele în tăvițe de fier // și totusi e bine breath in apoi se face seara apocalipsa soarelui a lăsat fără lumină satele / oamenii au găsit undeva o sobă unde continuă sa se încalzească îți dăruiesc ție brațele mele ca să poți învinge boala suferința / îți dăruiesc ție inima mea ca să poți cunoaște fericirea asemeneni moleculelor care se prind de neurotransmițători / stă viața asta lipită de voi în aer miros de pătrunjel / anxietarea pe care nu știți să o îmblânziți de parcă ar fi un animal cu un adn necunoscut /lanțurile acestea sunt vechi moștenite de la ființe care au supraviețuit la fel ca și noi dar nu vă faceți griji așa a spus mama breath out într-un spațiu finit sigur că mai există și ea pentru că încă persistă această regulă că informația nu se pierde dar nici nu ne va salva undeva / acum / chiar acum pune lemne pe foc și vă așteaptă să vă întoarceți în căsuța ei de la poalele muntelui / dar de fapt nimic din toate acestea nu este adevărat aceasta este doar o păpușă nouă pe care am pus-o să rostească cuvinte la întamplare înainte de a o duce la magazin spre vânzare iar ei au atârnat-o în vitrine împreună cu celelalte păpuși muiate în formaldehidă și toți au crezut ca e o păpușă normală nu-și mișcă buzele nu scoate sunete iar difuzorul ei este iremediabil stricat cât o vor mai ține acolo nu știu / probabil până celelalte păpuși o vor dezmembra își vor însuși brațele picioarele / tegumentele ei tari și albe încercând să-i imite vocea / noaptea când nimeni nu le vede când sufletele oamenilor de ciment le bântuie corpurile.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate