poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-08-29 | |
= Rien ne va plus! =
La masa tăcerilor noastre, rien du rien, ne va plus Și-n jocul iubirilor sterpe, n-avem prin cărți vreun atù. Plusăm, pe o sumă abstractă, pe-o simplă bătaie de cord Și-n drumul de astăzi spre mâine; suntem clandestini, prinși la bord. Vom pierde, împinși de orgolii, această partidă vitală; Chiar dacă prin cărți, întâmplarea ne-a dat, câte-o Quinta Royală. Eu joc, să câștig o iubire. Tu joci, să câștigi...ce vrei tu... Eu joc afirmația pură. Tu, cartea aceluiași:NU! Nimic, în nimic se transformă;când forma-i lipsită de fond; Iar turul de gală al vieții, se-ncheie, la ultimul rond. Eu stau pe un mal;tu, pe altul, iar podul, ce pare că-i pod, Nu poate lega împreună, destinele noastre-ntr-un nod. Ce tristă-ntâmplare stupidă, ne-a-mpins fără rost, pe un drum?... Am fost două flăcări albastre și-acum...doar o mână de scrum. Dureri, fără număr, ne-ncearcă cu-n prag al durerii major Și-n vechea cutie-a Pandorei, încet și speranțele mor. E praf, e pustiu și-ntuneric, pe drumul copacilor goi Și-n noaptea tăcerilor noastre, la joc, ne-am pierdut, noi...pe noi.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate