norocul meu e foarte subțire taie dureros ca hîrtia
norocul meu e o lună de sare o lună plină de sare și stă să cadă
norocul meu e un cuvînt care-mi cade din gură ca o larvă de polilla
în ce privește fericirea nu o port niciodată cu mine e o lopapeysa
încă neîmpletită eu doar singurătatea o împart cerșetorilor și nimeni
nu-mi poate vedea slava cum nu vezi urmele lăsate în aer de fluturii mari
negri ce-mi poartă umerii

norocul meu e cuțitul înfometatului la vînătoarea de urși polari
ochii mei sunt o burtă de cîrtiță mursecată și fiecare secundă lasă în mine
gust de miere amară norocul meu e că pot să mușc pînă-mi plesnesc
măselele și-n pieptul meu se produc alunecări de teren
norocul meu este incendiul care va distruge orașul iar noi vom dansa
împreună cu flăcările