poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil”, Ediția a XVIII-a, 2024-2025, Mizil
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-08-24 | |
uite, ne lepădăm unul de celălalt,
năpârlim, mă strecor din carnea ta, îți fug din vise, din ce aștepți și care îți poartă zăpezile pe dedesubt, pe sub trestii, fug pur și simplu, îmi iau înapoi flăcările care te-au făcut să arzi atât de învolburat, oho, hai să murim, h-a-i-s-ă-m-u-r-i-m cât se poate de lent, de precis, precum ghețarii, pe înserat mă lepăd de tine, mă lepăd, mă lepăd, am să strig în deșert, uite, dumnezeu nu are urechi să mă audă, nici nu mai știe cine sunt, bă, lasă-mă-n pace, îmi strigă, leapădă-te de tot ce vrei tu să te lepezi, de scorburile în care te ascunzi, de zidurile care nu-ți cunosc umbra, de insomniile în care te complaci, de barbă, de vreascuri, de porți, de arme, de ar-me, de toți dracii care zac în tine, ceea ce cari în spinare e cocoașa zilei de ieri îți scriu: ești o hoață de suflete, ești o hoață de gânduri, urci o scară care se sfârșește în al nouălea cer și ești uimită că nu sunt și eu acolo, nu știi că eu nu cresc decât pe sub ape, ca rădăcinile mangrovelor, desenezi dorul cu tălpile, îl aprinzi, îl poți face să gâfâie, îl poți face să râdă cu gura de la răsărit la apus, ce să respir când partea mea de aer a devenit partea ta de carne, devin sacadat, ca s.o.s-urile, sunt o insulă necartografiată, în nări îmi ajunge o fierbințeală ușor dulce, ușor amară, un fel de sărut care poate ucide, the end, iubito, mă lepăd, te lepezi ca și când ar fi mâine și atât de firesc, să lăsăm un mare etc. după noi, un fel de nu au trăit fericiți până la adânci bătrâneți, ci doar s-au iubit atât cât au avut timp, iar timpul lor a fost neverosimil, otrăvitor, cri-mi-nal e un dor care se exprimă prin semne, are degete care străpung asfințitul și de aceea sângerează acesta pe nări, mai târziu, îmi voi împacheta păcatele și te voi aștepta cu ele pe lumea cealaltă, măcar să împărțim amândoi aceeași osândă, tu vei arde încet începând de la aripi, eu voi zace începând de la streșini și de la ceea ce memoria poate reține și dincolo de moarte, adică o uimire atât de intensă că numai eu o voi putea povesti
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate