fugărită de-un soare sinucigaș amiaza și-ascunde disperarea încinsă
în umbra mea iubitoare
respirația devine un poem de flăcări vâslitul prin magma zilei
rebeliune inutilă când patul sau marea chemări de sirene atâtea soluții stau gata să-ți pice în poală
un zburător îți fură chipul cuvântul magic deschide trupul peștera comorilor
avidă soarbe resoarbe combină



pe respirația unei clipe era să fim fericiți
curbura galaxiilor boteza în ciutura mâinilor tandreți arhaice
rostogoleam timpul între noi cu viteza luminii
ecuația iubirii rezolva necunoscutele fără profesor
ochiul pivota în adâncuri ce nu știam se desprindea din piatră
un sfinx un vultur și un prometeu filtrau pragmatici răspunsuri heliotropice
adunam focurile din subpământuri axiomele cărnii lunecau între valve
scădeam stelele pe care le coboram în amfiteatrul inimii
să fie martore la împletirea pulsațiilor atentă la plusvaloare
matematica galactică nu se lăsa distrasă de radiațiile îmbrățișării
acuplarea elibera pegași râsul provoca seisme în umbră
să prindem cu lasoul infinitul în clipă înmulțeam pătratul aripilor
mereu un zenit de rezervă se ascundea pudic în moliciunea coapsei
respirația bifurcată schimba polii curcubeielor era să fim nuni cu începutul
unul se-mbăta privindu-se dublu inocența întorcea cuvântul de aur
sub limba divinului sfârâia grătarul creației
era să

soneria de la ușă sau poate butonul apocalipsei…