tremurând
toate literele nebune
(academic aranjate
cu staniol roșu
în buchet)
mă privești buimacă
uimită
ca pe o dimineață prea mare
verde
eco
răsărită deșertic
chiar din polara ta noapte
cuvintele alunecă
coapte
zemoase
de pe buzele mele
pe buzele tale
se preling languros și lasciv
peste sânii tăi înfloriți
mi-e teamă șoptești
mi-e teamă
să nu rătăcesc pierdută
prin labirintul inimii tale albastre
de sepie

ești toată zbor
deodată prea înger
deoadată prea femeie
sărutul tău flacără
mă purifică până la rădăcini

ești învierea mea
iubito
paștele lumii mele
aruncate în iad

fă-mă lumină
fă-mă candelă
trei zile în sufletul tău

apoi nimicul
poate continua