Dacă după viață
nefiindul are rolul unei alte vieți
însă în alte coordonate
cu timpul măsurând
tensiunea fericirii
atunci să abandonăm suferința
într-o hiperbolă a nimicului
să ne decojim de efectele ei
să eliminăm elementul
ce-o definește
din matricea proprie existențială
și apoi să ne teleportăm
pe o planetă
în care fericirea
este o stare de fapt continuă
poeții sunt magiștri
împărțind versuri ca pe o pâine caldă
și în care
în loc de cuvinte
ne exprimăm în principii și axiome filozofice
iar cărțile
sunt imprimate direct în memorie
ce și-a pulverizat uitarea
într-o lume paralelă
în care s-au adunat rebuturile și erorile

În locul meu pe planeta noastră
mi-am lăsat entitățile urii, invidiei și dezarmoniei.

***

Între primul țipăt
și ultima tăcere
stă fiindul
străbătut de lumini celeste
și umbre neînțelese
și fiecare rană
sapă găuri
slăbindu-i rezistența
să repartajăm fiindul
în cuburi
în care să fie înscris omul
și în sfere
în care să pulseze divinul

O turbulență
tulbură somnul
prin care se mișcă viața
încrustată în nuanțele simulacrelor
și fiecare pas al ei
are o altă poveste
fiecare nervură
posedă o altă sensibilitate

Haosul ne mângâie
pe pleoape
pentru a ne închide ochii
realitatea ne zgârâie
pe pleoape
pentru a avea ochii tot timpul deschiși.