îmi pică ciuda pe tocul ușii
ea își pică anii sau carii dumnezeu știe
cum lucrurile vorbesc ventriloc
le aud câteodată
mi se par firești
nu mă sperii decât de singurătate nici atunci
când e vreun meci
important vecinul de perete urlă odată cu
huskyul lui cu ochii aceia pe care
niciodată nu i-am văzut la vreun bărbat

îmi pică ciuda pe tocul ușii
care ține ascuns secretul intrărilor
în interiorul lucrurilor pe care doar tu le-ai atins
nu vreau să contabilizez rostul avut împreună
cuvintele rămase așa cum le-ai lăsat
siberian
cu privirea aceea extravertită

îmi pică ciuda pe seismul care ne-a cuprins
să fi vrut să ieși din starea asta incertă
m-am așezat în tocul ușii