Te chem, femeie, cu-n sărut
Să-ți întru-n temniț-aurita
Și trupu-n scena de-așternut,
Să-l schimb cu rolul de iubită.

Să-ți scuturi visul de zăpadă
Și carnea las-o să viseze,
Din ieri și mâine-o acoladă,
Deschid, prezentul să-l salveze.

Să-ți iau oftatul din visare,
Din ochi - săratul gust din ceață,
Să te trezesc din așteptare,
Cu roșul buzelor, la viață.

Și mâna stană, la jumate,
Tăcută să-mi iubească trupul,
Cu patimi calde, resemnate,
În țărmul meu, să-ți spăl nisipul.

Când ochii vor cuprinde cerul,
Și corpul tău va ști să zboare,
Eu îti voi da în aripi dorul,
Să-l porți prin noapte visătoare.