Corbii
se hrănesc cu nefiind
zboară de la neant la infern
își multiplică dimensiunile
până acoperă planeta
cu aripile
au câte un înger
pe fiecare pană
fluturându-și aripile
toți îngerii cad în tină
un surdo-mut îi culege
și îi pune la fereastră
lumina aruncată de realitate
pătrunde pe fereastră
și interacționează cu îngerii
îngerii inoculează în realitate
substanța zborului
iar realitatea
inserează în îngeri
psihologia omului

Dumnezeu aruncă o plasă de lumină
asupra corbilor
lumina interacționând cu nefiindul
reduce dimensiunile corbilor
la un punct negru
pe care fiecare om
îl are în iriși.

***

Efemerul
prin care se întâmplă
să existăm
nu descifrează minunea ființării
ci se întinde
într-o mulțime de puncte
fiecare punct
concentrând o energie diferită
descătușată
în mișcarea înspre sine
și în mișcarea înspre timp

Simulacrele ne determină
să alergăm după năluci
ce lasă urme fosforescente
prin care mișună mirajul olog
deplasându-se cu cârjele
miracolelor

Umbra personală șifonată
de atâta stat în garderobă
împroașcă cu pete
hainele elegante ale ființării.