ca și cum ai mângâia pe creștet o zână de pădure
ca și cum ai prinde în pumn râsetul ei / în noaptea adâncă, amară
ca și cum ai fi un șaman /cu picioarele ei
acoperindu-ți gleznele cele aducătoare de ploaie
în noaptea adâncă/ ce-i mult prea adâncă

am mângâiat
zânele
am prins în pumni
râsete
am fost un șaman
cu picioarele zânelor mi-am acoperit gleznele
în noaptea adâncă/ aceea mult prea adâncă

*

îmi așez aceste refrene acum/ lângă mine
căci e frig /mult prea frig
iar eu
scriu cu pieptul.