Îmi inspiri amintiri frivole,
depresive, ca frunzele tomnatice,
bezmetice de suferință,
de nebunie accentuate.
Și-mi scormonești prin cele mai ascunse
cotloane ale minții,
vrând să afli
bucle de sentimente
conservate adânc în scorbura cea veche.

Și mă cuprinzi cu brațele tale
de carton,
sufocându-mi urma de regret,
infectându-mi corpul
cu sare amară,
trasând durerea in nuanțe primare.

Îmi intri pe sub piele,
precum un vierme,
lăsându-ți larvele adânc implantate în mine
și printre zăbrele de lacrimi
îmi sorbi grijile
luându-mi deochiul cu mâna,
sufocându-mi celulele dragostei,
cu respirația ta.