poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-07-21 | | e târziu zic megafoanele peronului ultimul metrou spre a plecat a stat ploaia de un mileniu țin umbrela doar ca pe un totem Doamne hei mă auzi? ...doar ție nu ți-am cerut o țigară și liniștea asta instalată drept sistem operativ și cineva care a ucis vântul ce stă întins fără suflare de-a lungul șinelor și altcineva care a tot împins orizontul ca pe un vagonet preajma înghițind brusc dimensiunile nicio frunză darămite un copac Doamne hei nu mă auzi? ...cerul e o pungă strânsă la gură ești cumva aurolac? ...lasă-mă să ies pigmenții spaimelor mele nu-ți vor da nicio senzație de bine nici plictiseala ta nu își va înmuia oasele astfel nu mai este nici măcar târziu megafoanele împietrite simulează ultimul copac spre l-am pierdut desculț până și de pielea tălpilor calc pungi se înțelege că am luat-o pe jos deși atât sus cât și jos sunt doar razne ca o fată morgană se ivește conturul unui pom o fi cel primordial sau unul din care să-mi trag o foaie și să scriu testamentul nu am niciun creion din mâini îmi cresc doar securi impecabil ascuțite și totuși prilejul de fală că pot fi sau aș fi putut fi bun las ultimul copac al planetei semn că intenție a fost ca noi... noi? această specie prepotentă să nu înghițim Terra ca pe-o aspirină să nu înfundăm megafoanele cu chiștoace Doamne păcatul cui e că tu nu fumezi? nimic
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate