poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-07-16 | |
Un cântec mă duce cu gândul la noi.
Dansez astăzi iar cu uimirea. Ce ritm cunoscut! Ce pași am făcut! Ce puternică e amintirea! Despre cum a început, Despre cum am pierdut, Despre cum mi-am sfârșit fericirea, Nici nu vreau să mai spun Nici nu vreau să mai scriu Cum visam uneori nemurirea. Amețit deseori, Dimineața, în zori, De mireasma mai noilor vise Mă mai clatin, mai cad, Mă ridic, mă trezesc Pe la porți ce se vor iar deschise Și mai cade din ochii căprui, rătăciți, O lacrimă atât de curată! Cât de mult a rănit, Cât de mult a durut, N-ai să știi niciodată! Peste ani, șuierând, Îmi vor trece prin gând Ale vieții dulceți muzicale Ce cândva mi-au părut, Ce cândva au trecut Parcă mult prea rapid și amare, Ochii mei regăsind Drumuri vechi și pășind Cu atâtea rețineri de fire Nu vor spune nimic, Nu vor curge din nou Pentru falnica ta abolire. Trupul îmbătrânit, Glasul meu ostenit De aceeași poveste brodată - Cum că noi am trăit, Cum că noi am simțit, Cum că nu a mai fost niciodată, Se vor stinge zâmbind, Ascultând ticăind Pe șfârșite bătaia ciudată. Cât de mult a rănit, Cât de mult a durut, N-ai să știi niciodată!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate