tema: „Ghinionul de a fi norocos”

Norocul de a fi ghinionist

Plecat cu soața pe la munte,
Când ne-am întors, am constatat
Că hoții,-n câteva secunde,
Avutul tot ni l-au prădat.

Jeleam necazul ca nebunul.
Apoi, m-a întărit credința,
Și m-am rugat la Domnul, bunul,
Să îmi aline suferința.

Iar ruga și-a-mplinit menirea,
Că, auzind ce ne-a lovit,
Îndată s-a pierdut cu firea
Chiar soacra. Și s-a prăpădit.


Dacă-aș fi văzut mai bine!

Urcasem, beat, într-o mașină
Și, cu viteză, printr-un sat,
Având probleme la lumină,
Pe sensul interzis intrat,

Am evitat să calc o damă
Ce traversa neinterzis
Și, astfel, ocolii o dramă.
(că nici măcar n-aveam permis).

Ajung acasă și, cu foc,
Îmi povesti nevasta mea
Că soacra a avut noroc,
Și ocolise o belea:

Că doar ieșise din grădină
Și, traversând în mod grăbit,
Era, cu nu știu ce mașină,
S-o calce un șofer tâmpit.

Atunci eu mi-am adus aminte
Prin care sat abia trecui,
Și, printre dinți, în trei cuvinte,
Am zis de mama mamii lui
De ghinion, fiindcă, iată,
Când bei, și-apoi ca un măgar
Șofezi, nu ai reflexe-ndată,
Atunci când este necesar.


Vecina guralivă

Am o vecină supertare,
Cu trup - model și chip - belea!
M-am tot rugat cu-nverșunare
Să am noroc de-a o avea.

Problema este că nu tace;
Ea spune tuturor orice:
Și ce, și cum, și cine face,
Și când, cu cine, și de ce.

Nevestei mele îi șoptește
Oricare pas pe care-l fac,
Fiindcă zilnic mă pândește,
Când vin, când plec, și când mă-mbrac.

Mai nou, o chinui năpasta
Că am o nouă aventură.
Deci, îmi opri din drum nevasta
Și grabnic îi dădu din gură:

- Auzi? Măgarul te traduce!
Cu-așa nevastă?!E nebun!
Îți jur pe cea mai sfântă cruce,
De-o lună mă abțin să-ți spun.

- Nenorocitul! Îl omor!
Dar când, făi soro? Și, cu cine?
- Da, fato, pe cuvânt! Să mor!
În fiecare zi... cu... mineeee!!!