poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-07-10 | | tema: „Ghinionul de a fi norocos” Norocul de a fi ghinionist Plecat cu soața pe la munte, Când ne-am întors, am constatat Că hoții,-n câteva secunde, Avutul tot ni l-au prădat. Jeleam necazul ca nebunul. Apoi, m-a întărit credința, Și m-am rugat la Domnul, bunul, Să îmi aline suferința. Iar ruga și-a-mplinit menirea, Că, auzind ce ne-a lovit, Îndată s-a pierdut cu firea Chiar soacra. Și s-a prăpădit. Dacă-aș fi văzut mai bine! Urcasem, beat, într-o mașină Și, cu viteză, printr-un sat, Având probleme la lumină, Pe sensul interzis intrat, Am evitat să calc o damă Ce traversa neinterzis Și, astfel, ocolii o dramă. (că nici măcar n-aveam permis). Ajung acasă și, cu foc, Îmi povesti nevasta mea Că soacra a avut noroc, Și ocolise o belea: Că doar ieșise din grădină Și, traversând în mod grăbit, Era, cu nu știu ce mașină, S-o calce un șofer tâmpit. Atunci eu mi-am adus aminte Prin care sat abia trecui, Și, printre dinți, în trei cuvinte, Am zis de mama mamii lui De ghinion, fiindcă, iată, Când bei, și-apoi ca un măgar Șofezi, nu ai reflexe-ndată, Atunci când este necesar. Vecina guralivă Am o vecină supertare, Cu trup - model și chip - belea! M-am tot rugat cu-nverșunare Să am noroc de-a o avea. Problema este că nu tace; Ea spune tuturor orice: Și ce, și cum, și cine face, Și când, cu cine, și de ce. Nevestei mele îi șoptește Oricare pas pe care-l fac, Fiindcă zilnic mă pândește, Când vin, când plec, și când mă-mbrac. Mai nou, o chinui năpasta Că am o nouă aventură. Deci, îmi opri din drum nevasta Și grabnic îi dădu din gură: - Auzi? Măgarul te traduce! Cu-așa nevastă?!E nebun! Îți jur pe cea mai sfântă cruce, De-o lună mă abțin să-ți spun. - Nenorocitul! Îl omor! Dar când, făi soro? Și, cu cine? - Da, fato, pe cuvânt! Să mor! În fiecare zi... cu... mineeee!!!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate