poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-07-07 | |
Pasc de-o vreme bună
Din limba străbună Ghindă de stejar Îmbrăcată-n har Și inspir în nări Miresme de flori Și parfum de tei De la mielușei Care-au supt cândva Lapte dintr-o Stea. Dă, Doamne, o ploaie Sufletu-mi să-nmoaie, Ghinda să-ncolțească Și în piept să-mi crească Mugur mugurel, Tainic copăcel, Ramuri rămurele Și să legi de ele Cu raze din Soare Frunze frunzișoare. Păstorul cel blând, Dor smerit și sfânt, Ruga-mi asculta Și-n taină creștea Vlăstarul dorit În piept altoit, Ramuri de stejar Hrănite cu har, Cu frunze-mbrăcate Spre Soare-ndreptate. Solul meu cel blând, Doina de demult Vreau a o cânta. Iarăși te-oi ruga: Trimite un vânt Să-mi sufle în gând, Frunza să-mi foșnească, Ramul să-mi trosnească Notele iubirii În ritmul smeririi. Domnul asculta Și îmi trimetea Vântul primăverii, Nașterea durerii, Uraganul verii, Durerea durerii Și vântul de toamnă Cu o nouă haină, Căci iarna-mi aruncă Viscolul în strungă. Frunză frunzișoară, Glas de doinișoară, De când bate vântul, Răscolindu-mi gândul, Tu foșnești a jale, Căci în depărtare Norii fierb cu spumă, Tunetul i-adună Și îi mână-ncoace Haina să-mi dezbrace. Ramuri rămurele, Mâini cu degețele, Nu mai aveți pace De când zarvă face, Bubuindu-mi gândul, Tunetul și vântul. Voi un geamăt sunteți Și în cor îmi faceți Semne fără număr Cu mișcări din umăr. Doamne, de vei vrea Și vei asculta Frunzele foșnind Și ramul gemând, Naște-mi fructe-n gând, Miezul din cuvânt, În coajă de har Trecute prin jar Ca să pun în ele Lacrimile mele. Norii se-adunau Și se-ngrămădeau, Inundându-mi gândul Sfâșiat de vântul Bolnav de turbare, Vrând cu-a lui suflare Frunzele să-mi smulgă, Crengile să-mi frângă, Să mă vadă-ndat Dezrădăcinat. Iară printre nori Eu trimit scrisori Din inimă smulse, Lacrimi plânse-n frunze Urmate în valuri Lacrimi plânse-n ramuri Și-n coji de stejar, Lacrimi de cleștar. Domnul sper s-audă Zbuciumul din ghindă. Solul meu din Soare, Dă-mi, te rog, iertare. Ghinda lăcrimează, Stejarul oftează. Potolește vântul Și mângâie-mi gândul, Că-n suflet e seară, Duhuri mă-nfioară Și alungă noaptea Mai neagră ca moartea. Doar o ghindă a rămas Și-o frunză cu al meu glas, Foșnind fără încetare Luminișului din zare: Ia-mă, Doamne, și pe mine Și sădește-mă la Tine Unde-i raiul parfumat, Luminos și-n flori bogat Și să-mi plângi la primăvară Două lacrimi în cămară Ca să fiu de vrei să-mi dai, Ghindă cu parfum de rai.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate